Cronica mutării mele

*Disclaimer: nu-i chiar o cronică, doar mi s-a părut că sună mișto.

Cu mare părere de rău, vara asta a trebuit să-mi iau la revedere, adio, ceaufraiere de la Grozăvești și să accept realitatea maturității. Mă rog, să accept e mult spus, că am îmbrățișat-o cu căldură, abia așteptam să ies din confortul decent al unui cămin pe care mi-l oferea statul. Sunt o nerecunoscătoare.

În fine. M-am mutat cu Dorina. Ne-am dus relația la următorul nivel și acum împărțim un apartment închiriat. Suntem foarte fericite.

După trei săptămâni în care n-am mai știut ce-i ăla un somn odihnitor – gahaha, glumesc, eu n-aș avea probleme cu somnul nici dac-aș purta burqa și aș trăi într-un cartier de fanatici anti-islamici din State – am reușit să găsim un apartament drăguțdrăguțdrăguț, cu o proprietară drăguțădrăguțădrăguță, serios, e cea mai drăguță femeie pe care am cunoscut-o. Și ne-am cărat toate lucrurile aici, i-am dat o grămadă de bani doamnei proprietare și am zis „asta-i acasă acum”.

Și atunci au început toate.

  1. Nu ne mergea apa caldă. Nu a mers o zi, nu a mers două, am învârtit de toate robinetele existente, le-am pus în toate pozițiile, ne-am pus noi în toate pozițiile, am stat în cap și le-am implorat să ne dea apă caldă, robinetele au rămas neimpresionate și au refuzat să ne lase să facem un duș ca oamenii. Până în ziua 3, când a venit Andreea, s-a uitat la ele, le-a-nvârtit o dată și ne-au dat nectarul cald al zeilor ew.
  2. Nu se-nchide ușa. Și avem o singură cheie (ajung și aici). Așa încât dimineața tre s-o trezesc și pe Dorina când plec eu, ca să încuie ușa după mine, să nu o calce hoții. Deși, realist vorbind, ce hoț jefuiește un apartament de la etajul 7? Ce face, cară ce-a furat cu liftul?…
  3. Avem un singur set de chei. Celălalt set de chei era la fiica proprietarei, care trebuia să ni-l aducă azi, dar printr-o glumă proastă a Universului, cheile alea au rămas la ea acasă. Ni le aduce mâine.
  4. Am făcut cartofi prăjiți și la jumatea procesului mi-am dat seama că n-am cu ce să-i scot. N-aveam paletă de-aia. I-am scos cu furculița. Fmmmmmmmmm
  5. Avem furnici. Nu știu cum, nu știu de unde, abia le-am văzut, dar cert e ca o grămadă de furnici mișunau pe un prosop de bucătărie care își vedea de treaba lui pe calorifer. Dar nu-i o problemă așa mare, pentru că FAMILIA DE PĂIANJENI DE DUPĂ CALORIFER A FOST BUCUROASĂ SĂ SE OCUPE DE PROBLEMA NOASTRĂ CU FURNICILE.

Și-i abia a cincea zi, sunt sigură că e timp să se întâmple mai mult de atât. Dorina nici nu știe de furnici încă 😦

Dar internetul are prioritate!

Cronica mutării mele

Mi-am luat o înghețată

În seara asta am fost în Carrefour și mi-am luat o înghețată. Era înghețată „Drag” de România. Sau „Drag de România”, nu știu, o să caut. Cu cacao. Cât de sincer. Nu cu ciocolată. Cu cacao. Am ezitat între cacao și vanilie, dar oricum erau singurele două arome, așa că nu prea conta, puteam să-mi iau cu vanilie data viitoare.  Am pus-o în coș și m-am îndreptat spre casă.

La casă, am așteptat ca domnul din fața mea să plătească pentru produsele lui, apoi am dat să plătesc pentru produsele mele. Când să pun înghețața în sacoșă, am remarcat cu stupoare că începea să se topească. E o înghețată simplă, nu are înveliș de ciocolată sau vafă sau alte minuni, e doar înghețata. Dar începuse să se topească. Asta nu e înghețată de luat acasă decât dacă pentru tine „casă” înseamnă chiar casa de marcat. Stau la doi pași de Carrefour și mi-a fost atât de teamă că o să se topească înghețata și o să murdărească tot ce aveam în pungă, încât am ținut-o în mână tot drumul. Bănuiesc că asta n-a ajutat deloc situația.

Și s-a topit aproape de tot, până în cameră. S-a topit atât de repede, încât uite o listă cu lucruri care se topesc mai greu decât înghețata mea:

  • Untul lăsat la soare
  • Ileana Cosânzeana în brațele lui Făt-Frumos
  • Cătălina în brațele Luceafărului, care era rece ca calota glaciară
  • Tot Cătălina, de data asta în brațele lui Cătălin, care avea temperatura unui om normal
  • Sprâncenele mele când m-am aplecat deasupra aragazului. Tehnic vorbind, s-au pârlit, irelevant
  • Fusta aia din polistiren când am încercat să ard o ață care-i atârna mai lung
  • O bucată de plastic supusă acțiunii directe a unei flăcări
  • Alte lucruri care se topesc foarte ușor.

A fost bună înghețata. Mi-a plăcut.  O să-mi iau și cu vanilie.

Mi-am luat o înghețată