Mi-am luat o înghețată

În seara asta am fost în Carrefour și mi-am luat o înghețată. Era înghețată „Drag” de România. Sau „Drag de România”, nu știu, o să caut. Cu cacao. Cât de sincer. Nu cu ciocolată. Cu cacao. Am ezitat între cacao și vanilie, dar oricum erau singurele două arome, așa că nu prea conta, puteam să-mi iau cu vanilie data viitoare.  Am pus-o în coș și m-am îndreptat spre casă.

La casă, am așteptat ca domnul din fața mea să plătească pentru produsele lui, apoi am dat să plătesc pentru produsele mele. Când să pun înghețața în sacoșă, am remarcat cu stupoare că începea să se topească. E o înghețată simplă, nu are înveliș de ciocolată sau vafă sau alte minuni, e doar înghețata. Dar începuse să se topească. Asta nu e înghețată de luat acasă decât dacă pentru tine „casă” înseamnă chiar casa de marcat. Stau la doi pași de Carrefour și mi-a fost atât de teamă că o să se topească înghețata și o să murdărească tot ce aveam în pungă, încât am ținut-o în mână tot drumul. Bănuiesc că asta n-a ajutat deloc situația.

Și s-a topit aproape de tot, până în cameră. S-a topit atât de repede, încât uite o listă cu lucruri care se topesc mai greu decât înghețata mea:

  • Untul lăsat la soare
  • Ileana Cosânzeana în brațele lui Făt-Frumos
  • Cătălina în brațele Luceafărului, care era rece ca calota glaciară
  • Tot Cătălina, de data asta în brațele lui Cătălin, care avea temperatura unui om normal
  • Sprâncenele mele când m-am aplecat deasupra aragazului. Tehnic vorbind, s-au pârlit, irelevant
  • Fusta aia din polistiren când am încercat să ard o ață care-i atârna mai lung
  • O bucată de plastic supusă acțiunii directe a unei flăcări
  • Alte lucruri care se topesc foarte ușor.

A fost bună înghețata. Mi-a plăcut.  O să-mi iau și cu vanilie.

Advertisements
Mi-am luat o înghețată