1001 de nopți într-un drum de 4 ore cu microbuzul

Weekendul ăsta am fost în vizită la ai mei.

Dintr-o aliniere extrem de nehaioasă a astrelor, la un moment nedeterminat din trecut mi-am pierdut legitimația de student, iar FJSC refuză să facă un pustiu de bine și să-mi dea alta, astfel încât orice drum cu trenul înseamnă pentru mine o cheltuială enormă și nemotivată. Din motivul ăsta, prefer să circul cu microbuzul pe ruta București-Tecuci și retur. Ruta asta îmi mănâncă 8 ore din viață (4 dus, 4 întors), timp în care m-am gândit eu că aș putea să fac alte lucruri, chiar și aflându-mă în microbuz.

În mod normal, după ce mă urc în microbuz și încerc să fac așa încât să-mi păstrez două locuri pentru mine și picioarele mele care urmează să amorțească atât de tare, încât singura soluție să pară a fi amputarea, ascult muzică fără s-o mai aud de la un puct încolo, și timp de vreo juma’ de oră mă păcălesc singură că de data asta o să citesc și de data asta *n-o să adorm*. După care adorm. Și mă trezesc, de câteva ori, panicată că poate am sforăit, încerc să văd dacă-mi aruncă cineva priviri amuzate de genul „ia uite ce sforăie zâna asta”, adorm iar, iar mă trezesc ș.a.m.d. până la destinație.

Dar gândiți-vă câte aș putea să fac în timpul ăsta. PATRU ORE, FRĂȚIOARE! Aș putea să citesc o carte medie ca număr de pagini, aș putea să ascult un album cu ~10 melodii de 8 ori, aș putea să încep să învăț o limbă străină sau să-mi exersez memoria, învățând toate numerele de telefon din agendă, aș putea să scriu între 6 și 8 articole pentru blog, aș putea să mă uit la (între 6 și 12) episoade din serialele cu care am rămas în urmă (cam toate, adică), aș putea să-mi curăț manual și cu precizie toate scamele de pe toate puloverele pe care le am și aș putea să mai găsesc încă vreo două pagini de completări la lista asta.

Dar toți în jurul meu fac același lucru – dorm. Așa încât nu pot decât să mă întreb: DE CE? De ce preferă toată lumea să doarmă chinuit, când ar putea să facă ceva cât de cât constructiv? Sau poate nu-i o alegere, poate pur și simplu scaunele sunt impregnate cu vreun praf magic (hehehehe aluzie la droguri) care te moleșesc suficient cât să nu poți să stai treaz, dar nu destul cât să dormi neîntrerupt timp de 4 ore, ca să nu fie toți vioi și veseli și vorbăreți pe drum și să-l obosească pe șofer. Poate-i o conspirație. Mereu e o conspirație.

Și încă o dilemă. Cum se calculează timpul, când te deplasezi cu microbuzul? Că zău dacă alea 4 ore durează numai 4 ore. Durează cel puțin vreo 4 zile. Se face noapte, zi, și iar noapte, și iar zi și apoi mai trece jumate de zi până ajung acasă. Deschid cartea, citesc 50 de pagini, mă uit la ceas, mai am de mers încă 3 ore și 50 de minute. Da’ io nu citesc 50 de pagini în 10 minute, CE SE ÎNTÂMPLĂ AICI, ÎN CE UNIVERS PARALEL AM TRECUT?! Am spart cumva bariera sunetului și ne mișcăm în sens invers direcției de rotație a Pământului? Măcar e corectă logica cu mișcarea Pământului?

În orice caz. Poate nu fac niciunul din lucrurile de pe lista aia de mai sus, dar cu siguranță 4 ore înseamnă timp berechet să-mi pun toate întrebările astea și să încerc să le găsesc soluția, fără să ajung, de fapt, la vreo concluzie.