Și evită stresul

Se făcea că era anul 2010 și eu arătam ca și cum primul lucru pe care-l vedeam în fiecare zi era o mașină călcând un cățeluș. Nu trăiam într-o distopie, dar aveam niște exoftalmie cauzată de hipertiroidism, care-mi cam bulbuca ochii. Așa că la vârsta fragedă de 17 ani am auzit pentru prima oară din gura unui medic: „…și evită stresul”.

CA ȘI CUM!

Acum să analizăm un pic ce înseamnă stresul pentru cineva de 17 ani. Teze, bac, ce faci sâmbătă seara și cam atât. La mine a treia se exclude pentru că nu făceam nimic by default, deci mai rămân 2 surse de stres. Mare brânză. Ei bine, da, raportat la viața de atunci era mare brânză. La fel cum acum e mare brânză orice dâmb minuscul de care mă lovesc pentru prima oară.

Cei mai helpful sunt oamenii care vin și-mi spun „Dacă aveam și eu pe cineva care să-mi spună să nu mă mai stresez aiurea când eram de vârsta ta…”

Ei, nu zău. Ce se întâmpla dacă aveai? Pentru că mie-mi zic destul de mulți oameni să nu mă mai stresez și cumva tot nu pare să îmi reducă miraculos stresul. Plus că „evită stresul” e o recomandare destul de vagă. Zi-mi „evită să te uiți direct la Soare”, asta pot să fac. Soarele e și el o constantă în viața mea, dar contactul vizual direct e un lucru pe care pot să-l evit. Sau „evită să treci pe lângă oameni care arată ca și cum ar putea să te înjunghie pentru că vocile le zic că ești antichristul”. E plin de ei și totuși iată-mă evitând cu succes de atâția ani să fiu înjunghiată.

Dar când îmi spui să evit stresul e ca și cum zici „Ia, jonglează cu popicele astea în flăcări. Dacă le scapi, probabil o să rămâi fără 60% din piele. Sau mai rău, fără sprâncene. No pressure”.

Așa încât soluții sau GTFO. Cât ceai de tei poți să bei până devii imun?

Și evită stresul

Mitul zȃnelor de la dușuri

Am avut o tresǎrire de ȋncȃntare cȃnd am vǎzut cǎ dușurile din mǎrețul Grozǎvești D beneficiazǎ de gǎuri de aerisire.  Ce bine, mi-am zis, n-o sǎ mǎ ofilesc de la aburi. Da’ dupǎ ce mi-au mai pȃlpȃit puțin beculețele, mi-am dat seama cǎ oamenii bine intenționați care au fǎcut gǎurile alea acolo nu le-au fǎcut ca sǎ nu mǎ sufoc eu, ci ca sǎ vadǎ pǎsǎrele ciripind voioase, cum au vǎzut ei ȋn filmele pe care le stocheazǎ ȋn cantitǎți industriale ȋn laptop. Laptop care, fie vorba ȋntre noi, ar trebui ars la moartea lor, ca sǎ ȋndepǎrteze spiritele femeilor exploatate de industria de ,,specialitate”, dar și pentru cǎ altfel n-ai putea sǎ scoți niciodatǎ materia cleioasǎ dintre taste.

Bǎieți, dragii mei, creaturi fǎurite din spuma…mǎrii, voi, sirene cu 3 picioare! Sǎ lǎmurim problema asta, cǎ ați ajuns pȃnǎ la dooj’ de ani și tot mai credeți  cǎ fetele lasǎ panseluțe și sclipici ȋn vasul de WC.

Fetele nu se spalǎ cum credeți voi cǎ se spalǎ. Dragile de ele chiar trǎiesc ȋn exact aceeași lume ca voi, unde praful ți se lipește de piele, unde fumul ȋți ȋmpute pǎrul, ba chiar transpirǎ. Ȋmi pare rǎu, n-am vrut sǎ fiu așa durǎ. V-am luat prea tare? Știu cǎ ultima nu vi se pare deloc plauzibilǎ, dar, ȋn calitate de om care a fost cȃndva un copil supraponderal și care acum e fatǎ (nu cǎ la ȋnceput eram altceva, dar e mai greu sǎ deduci genul cuiva, cȃnd ȋți stau 3 straturi de grǎsime ȋn cale), va trebui sǎ vǎ cer sǎ mǎ credeți pe cuvȃnt.

Din ce-am mai aflat și eu din stȃnga, dreapta, mulți dintre voi, bǎrbații-sirenǎ, ȋși imagineazǎ cǎ la dușurile alea de cȃte 40 de minute, fetele nu fac decȃt sǎ ȋși facǎ turbane din spumǎ ȋn pǎr, zȃmbitoare ca niște flori, și sǎ se spele/mȃngȃie ȋndelung pe sȃni, ȋn timp ce gem a plǎcere. Cruda realitate e alta. N-o sǎ vǎ dau detalii tehnice inutile, doar o sǎ menționez cǎ probabil fetele sar peste pasul ȋn care se ȋntrec cu colega din cabina de lȃngǎ sǎ vadǎ cine dǎ cea mai zgomotoasǎ bǎșinǎ, ca dupǎ aia sǎ se hǎhǎie ȋn propria putoare. Deși bǎnuiesc cǎ-i mai bine ȋn putoarea ta decȃt ȋn a altuia. Și poate eu trǎiesc ȋntr-o minciunǎ. Sǎ mǎ contrazicǎ cineva, dacǎ-i cazul.

Tot ce o sǎ vedeți prin gǎurelele alea plasate strategic la nivelul ochiului de jos o sǎ vǎ facǎ sǎ vǎ doriți sǎ nu fi ieșit vreodatǎ din coconul de cremǎ de mȃini și filme porno din siguranța camerei voastre. Nu se ȋntȃmplǎ nimic plǎcut acolo. Ȋn orice caz, nimic din ce n-ați vedea ȋntr-o carte de anatomie sau ȋntr-un filmuleț educativ de pe net. Și știm deja cǎ filmulețele educative nu sunt sexy.

Singura situație ȋn care fetele chiar fac duș cum credeți voi e cȃnd le sunt iubiții prin preajmǎ și sperǎ sǎ-i ademeneascǎ ȋnǎuntru sau distinșii domni le ȋnsoțesc deja ȋn cabina de duș. Nu știu cȃte cupluri se ȋncumetǎ la ȋndeletniciri de-astea ȋn cǎmin, dar permiteți-mi sǎ-mi scot pǎlǎria ȋn fața ǎlora care o fac. Revenind la situația aia rarǎ, fiți siguri cǎ dușul ȋn care ele vǎ lasǎ sǎ le dați cu tone de gel de duș pe piept și spate a fost mai mult ca sigur precedat de un duș adevǎrat, ȋn care fetele chiar s-au spǎlat bine și acuma-s proaspete ca scoase din cutie.

Pentru alte visuri pe care vreți sǎ vi le spulber, vǎ stau la dispoziție.

Mitul zȃnelor de la dușuri

Cronica mutării mele

*Disclaimer: nu-i chiar o cronică, doar mi s-a părut că sună mișto.

Cu mare părere de rău, vara asta a trebuit să-mi iau la revedere, adio, ceaufraiere de la Grozăvești și să accept realitatea maturității. Mă rog, să accept e mult spus, că am îmbrățișat-o cu căldură, abia așteptam să ies din confortul decent al unui cămin pe care mi-l oferea statul. Sunt o nerecunoscătoare.

În fine. M-am mutat cu Dorina. Ne-am dus relația la următorul nivel și acum împărțim un apartment închiriat. Suntem foarte fericite.

După trei săptămâni în care n-am mai știut ce-i ăla un somn odihnitor – gahaha, glumesc, eu n-aș avea probleme cu somnul nici dac-aș purta burqa și aș trăi într-un cartier de fanatici anti-islamici din State – am reușit să găsim un apartament drăguțdrăguțdrăguț, cu o proprietară drăguțădrăguțădrăguță, serios, e cea mai drăguță femeie pe care am cunoscut-o. Și ne-am cărat toate lucrurile aici, i-am dat o grămadă de bani doamnei proprietare și am zis „asta-i acasă acum”.

Și atunci au început toate.

  1. Nu ne mergea apa caldă. Nu a mers o zi, nu a mers două, am învârtit de toate robinetele existente, le-am pus în toate pozițiile, ne-am pus noi în toate pozițiile, am stat în cap și le-am implorat să ne dea apă caldă, robinetele au rămas neimpresionate și au refuzat să ne lase să facem un duș ca oamenii. Până în ziua 3, când a venit Andreea, s-a uitat la ele, le-a-nvârtit o dată și ne-au dat nectarul cald al zeilor ew.
  2. Nu se-nchide ușa. Și avem o singură cheie (ajung și aici). Așa încât dimineața tre s-o trezesc și pe Dorina când plec eu, ca să încuie ușa după mine, să nu o calce hoții. Deși, realist vorbind, ce hoț jefuiește un apartament de la etajul 7? Ce face, cară ce-a furat cu liftul?…
  3. Avem un singur set de chei. Celălalt set de chei era la fiica proprietarei, care trebuia să ni-l aducă azi, dar printr-o glumă proastă a Universului, cheile alea au rămas la ea acasă. Ni le aduce mâine.
  4. Am făcut cartofi prăjiți și la jumatea procesului mi-am dat seama că n-am cu ce să-i scot. N-aveam paletă de-aia. I-am scos cu furculița. Fmmmmmmmmm
  5. Avem furnici. Nu știu cum, nu știu de unde, abia le-am văzut, dar cert e ca o grămadă de furnici mișunau pe un prosop de bucătărie care își vedea de treaba lui pe calorifer. Dar nu-i o problemă așa mare, pentru că FAMILIA DE PĂIANJENI DE DUPĂ CALORIFER A FOST BUCUROASĂ SĂ SE OCUPE DE PROBLEMA NOASTRĂ CU FURNICILE.

Și-i abia a cincea zi, sunt sigură că e timp să se întâmple mai mult de atât. Dorina nici nu știe de furnici încă 😦

Dar internetul are prioritate!

Cronica mutării mele

Mi-am luat o înghețată

În seara asta am fost în Carrefour și mi-am luat o înghețată. Era înghețată „Drag” de România. Sau „Drag de România”, nu știu, o să caut. Cu cacao. Cât de sincer. Nu cu ciocolată. Cu cacao. Am ezitat între cacao și vanilie, dar oricum erau singurele două arome, așa că nu prea conta, puteam să-mi iau cu vanilie data viitoare.  Am pus-o în coș și m-am îndreptat spre casă.

La casă, am așteptat ca domnul din fața mea să plătească pentru produsele lui, apoi am dat să plătesc pentru produsele mele. Când să pun înghețața în sacoșă, am remarcat cu stupoare că începea să se topească. E o înghețată simplă, nu are înveliș de ciocolată sau vafă sau alte minuni, e doar înghețata. Dar începuse să se topească. Asta nu e înghețată de luat acasă decât dacă pentru tine „casă” înseamnă chiar casa de marcat. Stau la doi pași de Carrefour și mi-a fost atât de teamă că o să se topească înghețata și o să murdărească tot ce aveam în pungă, încât am ținut-o în mână tot drumul. Bănuiesc că asta n-a ajutat deloc situația.

Și s-a topit aproape de tot, până în cameră. S-a topit atât de repede, încât uite o listă cu lucruri care se topesc mai greu decât înghețata mea:

  • Untul lăsat la soare
  • Ileana Cosânzeana în brațele lui Făt-Frumos
  • Cătălina în brațele Luceafărului, care era rece ca calota glaciară
  • Tot Cătălina, de data asta în brațele lui Cătălin, care avea temperatura unui om normal
  • Sprâncenele mele când m-am aplecat deasupra aragazului. Tehnic vorbind, s-au pârlit, irelevant
  • Fusta aia din polistiren când am încercat să ard o ață care-i atârna mai lung
  • O bucată de plastic supusă acțiunii directe a unei flăcări
  • Alte lucruri care se topesc foarte ușor.

A fost bună înghețata. Mi-a plăcut.  O să-mi iau și cu vanilie.

Mi-am luat o înghețată

10 lucruri pe care aș prefera să le fac în loc să mă stresez că nu-s la mare de 1 mai

Spoiler alert: Le bifez pe toate.

  1. Să mă trezesc în patul meu. Cu oasele întregi și mușchii relaxați, nu în dureri de spate de parcă aș fi mâncat bătaie de la 5 bikeri cărora le-am insultat gecile de piele.
  2. Să mănânc un sandviș stând în pat. Nu o clătită făcută din sărăcie, stând pe o bordură.
  3. Să zac în pat până la 3 și apoi să scriu treaba asta, gândindu-mă că trebuia s-o fac mai devreme. Nici n-am vreo completare aici; statul în pat până la 3 e dă șit.
  4. Să mă uit la 3 filme consecutiv și să râd de una singură. În pat. Nu să mă uit la oameni care râd în gașcă și să simt presiunea de-a mă simți bine.
  5. Să iau în calcul posibilitatea de-a-mi face un ceai sau o cafea și să nu mă coste nimic. Nu să mă simt prost că vreau să dau bani pe o cafea care să n-aibă gust de șosete fierte, că ce, mă, suntem fițoși?
  6. Să-i ascult pe oamenii care fac grătar în spatele căminului și să nu îi urăsc azi, dar doar azi. Nu să ascult oameni care nu fac grătar și să îi urăsc. Asta e așa, din drag de heităreală.
  7. Să nu mă ridic din pat toată ziua, decât ca să mă duc la baie sau să-mi iau de mâncare. ÎN LOC SĂ NU STAU ÎN PAT WTF CHIAR MAI AVEM NEVOIE DE EXPLICAȚII? STATUL ÎN PAT E GEEEENIIIIAAAAL!
  8. Când mă hotărăsc, totuși, să mă ridic din pat, o fac ca să ies la bere cu două persoane pe care le cunosc. Nu să stau la terasă și să mă trezesc că am ieșit la bere cu două persoane pe care le cunosc, 3 prieteni îndepărtați de-ai lor, 2 frați separați la naștere, 4 oameni cărora li s-a părut că suntem o gașcă mișto, au fost dezamăgiți, dar totuși au rămas pentru că nu mai erau locuri libere în altă parte, și 1 tip beat care nici nu conștientizează că se află acolo.
  9. Să mă culc la 10, dacă vreau, fără să mă simt prost că wow, nu știu să mă distrez.
  10. Să. Stau. În. Pat!!!
10 lucruri pe care aș prefera să le fac în loc să mă stresez că nu-s la mare de 1 mai

Iubitul colegei mele

Postarea asta conține fapte fictive și în niciun caz nu se referă la persoane care există cu adevărat, cu atât mai puțin la persoane care există cu adevărat în proximitatea mea, zi de zi.Motiv pentru care toată narațiunea se va întâmpla la persoana a III-a.

Crenguța nu vrea să-și împovăreze părinții cu cheltuieli care pot fi evitate, așa că, în loc să stea în chirie, stă la cămin, de doi ani încoace. Probabil același lucru o motivează și pe colega de cameră a Crenguței. Ajungem astfel în situația în care Crenguța și colega ei de cameră sunt, ei bine, colege de cameră. Dar Crenguța este fără voia eicolegă de cameră și cu iubitul colegei ei de cameră, care a venit în vizită de câteva ori, apoi a rămas peste noapte de câteva ori, iar acum e o prezență nelipsită din viața lor.

Așadar fără să vrea Crenguța s-a trezit că are și ea iubit și nu doar că-l are, dar locuiește cu el, fără să se bucure de vreunul din avantajele pe care le ai atunci când ai iubit. Se poate bucura în schimb de ocazia de-a se împiedica în adidașii lui din fața chiuvetei în fiecare dimineață, când încearcă să se spele silențios pe dinți. Se mai poate bucura să caute pe sub hainele lui de pe scaun ca să găsească hainele pe care le lăsase ea pe scaun dimineață, când a plecat la muncă. Are bucuria nemăsurată de a se ascunde după ușa minusculă a șifonierului, când se schimbă de haine sau când își pune pe ea uniforma de mers la duș. Se poate bucura că știe sunetele pe care le face iubitul colegei ei de cameră în timpul sexuțului, pentru că întâmplarea face ca ea să nu adoarmă în alea 30 de secunde care cred colega ei de cameră și iubitul colegei ei de cameră că îi sunt necesare să adoarmă. Și ce bine că stă cu colega ei de cameră și iubitul colegei ei de cameră, pentru că altfel n-ar putea să-și facă mișcarea zilnică necesară, să cumpere apă, după ce a ajuns acasă și a văzut că iubitul colegei ei de cameră și colega ei de cameră i-au băut apa, din cauză că lor le-a fost prea peste mână să se ducă în Carrefour.

Dar Crenguța are teamă de confruntări directe, așa că nu i-a spus nimic din toate astea colegei ei de cameră, deși ai zice că ar trebui să se prindă și singură că poate exagerează un pic. În schimb, o să riște și o să pună asta pe blog și o să aștepte să vadă ce se întâmplă.

Acum o să se ducă să-și spele niște chiloți pe hol, dacă tot s-a apucat de spălat rufe în public.

Iubitul colegei mele